Responsabilitatea sociala a companiilor, un act voluntar sau o obligatie legala?

In cadrul Uniunii Europene, preocuparea pentru a crea un cadru legislativ care sa impulsioneze companiile sa integreze in strategia lor de dezvoltare responsabilitatea sociala este subiect de dezbatere de multi ani. Din anul 2000, de cand Consiliul European de la Lisabona a facut apel la responsabilitatea sociala a companiilor, numeroase initiative au fost lansate pentru a incuraja acest demers.

In 2001, Comisia Europeana a publicat Cartea Verde - „Promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea sociala a companiilor” - care avea rolul sa lanseze dezbaterea asupra conceptului de responsabilitate sociala si sa defineasca mijloacele pentru elaborarea cadrului european care sa promoveze acest concept. Alte actiuni au fost lansate in 2005 si 2006 venind sa intareasca ideea ca intreprinderile europene au o contributie majora in realizarea strategiei de dezvoltare durabila la nivel european.

Toate aceste initiative au lansat o dezbatere privind rolul companiilor si importanta crearii unui cadru legislativ al responsabilitatii sociale.

La nivel european, responsabilitatea sociala este mai mult decat un program sau o campanie. Este o filosofie, un mod de comportament etic si responsabil care atinge toate aspectele: de la business, la relatia cu proprii angajati, cu clientii, cu actionarii, cu furnizorii, cu mediul incojnurator si bineinteles cu comunitatile locale.

Comisia Europeana precizeaza in 2006 ca rolul ei este sa aduca un plus de vizibilitate politicii de responsabilitate sociala, pentru recunoasterea eforturilor deja facute de companii in aceasta directie si pentru a le incuraja sa mearga mai departe. Se afirma in acelasi timp ca responsabilitatea sociala este, prin esenta, un act voluntar al companiilor, iar un demers care ar viza impunerea unor norme administrative ar risca sa fie contraproductiv si nu ar servi scopului final.

Cu toate acestea, legislatia europeana impune anumite reguli ale jocului, anumite standarde, care sunt masurate de agentiile de rating extrafinanciare. Pentru a primi note bune o companie este audiata atat din prisma performantei manageriale si a comportamentului in afaceri cat si din prisma programelor sociale pentru angajati si comunitate.

Tot mai multe companii, constiente ca o astfel de abordare le poate aduce beneficii, atat prin crearea unui avantaj competitiv cat si prin promovarea unei imagini pozitive si o buna relatie cu toti partenerii, au inclus responsabilitatea sociala in strategia lor de dezvoltare.

Aceste companii sunt in majoritatea cazurilor companii cu cifra de afaceri mare, care decid sa investeasca o parte din profit in dezvoltarea societatii. Ele au fost primele care si-au dat seama de rolul lor, primele care au fost solicitate sa se implice si cele care au avut si puterea financiara sa sustina programe importante.

In anul 2005, peste 3000 de companii au redactat un raport anual dedicat responsabilitatii sociale, peste 50% fiind companii europene. 50% din cele mai puternice 250 companii din lume redacteaza un astfel de raport.

Legislatiile nationale, ducand mai departe recomandarile europene au inceput sa reglementeze anumite aspecte ale responsabilitatii sociale. Astfel, in Marea Britanie si Franta exista din 2002 un minister al Responsabilitatii sociale, iar Franta a adoptat o legislatie care obliga companiile listate la Bursa sa redacteze un raport al activitatii in domeniul responsabilitatii sociale. Companiilor li se cere sa evalueze impactul pe care activitatile lor il au asupra mediului si societatii si, printr-un dialog cu toate partile implicate, sa gaseasca solutii pentru a participa la dezvoltarea armonioasa a societatii.

Este o chestiune de timp pana cand aceasta politica va deveni o realitate si in Romania. Dialogul cu partenerii se face acum sporadic si numai cateva companii, cele mai multe provenind din grupuri multinationale care dispun de bugete importante, au o strategie de dezvoltare care sa includa responsabilitatea sociala.

Va fi o provocare pentru toate partile implicate: companiile vor trebui sa-si contureze propriile strategii, in concordanta cu domeniul de activitate si cu nevoile comunitatilor, dar si sectorul public si societea civila vor trebui sa construiasca si sa-si faca cunoscute proiectele pe termen lung. Nu in ultimul rand, mass media are un rol de informare si de educare deloc neglijabil.

Faptul ca exista tot mai multe dezbateri, conferinte, seminarii pe aceasta tema la care iau parte lideri de opinie, reprezentanti guvernamentali, specialisti, reprezentanti ai companiilor multinationale care au in traditie acest concept  dar si tot mai multe companii romanesti care vor sa se informeze si au deja proiecte interesante, este mai mult decat imbucurator.

In societatea romaneasca avem nevoie de etica in afaceri, de implicare sociala, de servicii de calitate, de o mai mare grija fata de mediul inconjurator si fata de angajati. Cu cat vor fi mai multi care sa se implice, cu atat lucrurile vor progresa mai repede.

In acelasi simp, trebuie creata o coerenta intre programele sociale, atitudinea in business, cea fata de angajati si fata de mediul inconjurator. Daca toate aceste aspecte sunt tratate discontinuu, nu exista de fapt o responsabilitate sociala. Trebuie constientizat faptul ca acest concept nu inseamna a face acte de caritate, sau campanii de PR, ci a investi de o maniera durabila in comunitatea in care iti desfasori activitatea.

In felul acesta arati ca iti pasa de felul in care se dezvolta societatea romaneasca, ca esti un cetatean al comunitatii.