Fondatoarea agentiei Profis Consult analizeaza impactul pe care noua Comunicare a Comisiei Europene il are asupra modului in care va fi privita de acum responsabilitatea companiilor in UE, dar si ce va insemna asta pentru Romania.
de Camelia Crisan
Fondatoare -
Profis Consult
11 nov 2011
Pe 25 octombrie 2011 Comisia Europeana a publicat
un document in care, poate cel mai notabil aspect este faptul ca vine cu
o noua definitie data termenului de
responsabilitate sociala a companiilor. Spun asta fiindca definitia CSR a fost prima informatie pe care am luat-o in considerare cand am citit documentul.
Schimbarea de optica a Comisiei m-a luat prin surprindere. In cateva cuvinte, diferenta e ca CSR-ul nu mai e ceva ce companiile isi asuma voluntar, iar interesele stakeholderilor si actionarilor trebuie luate in considerare cu egala masura.
Acum nu ar fi de ignorat o alta intrebare: de ce ar trebui sa ne pese de recomandarile UE si cum ne afecteaza asta pe noi? Nu o sa insist asupra faptului ca de obicei recomandarile sunt linii directoare ale politicilor si strategiilor de dezvoltare ale Uniunii, ca ele se pot transforma in legislatie europeana si apoi nationala si ca asemenea initiative sunt sustinute si de fonduri semnificative. Asadar, consecinta pentru Romania e ca ne putem astepta ca in viitorul pe termen mediu si lung sa fim nevoiti sa aplicam la nivel de politici nationale si practici de afaceri ceea ce se spune in aceasta directiva. Ideile importante ale pozitiei Comisiei fata de CSR au fost dezvoltate de colegul Dragos Dehelean intr-un
articol anterior si nu o sa insist asupra lor.
O sa insist insa asupra unor aspecte care ies in evidenta la o a doua lectura, cand accentul poate cadea mai degraba pe detaliile documentului.
Aria de acoperire a CSR-ului nu mai este reprezentata doar de relatiile cu angajatii sau comunitatile ci are la baza valori pe care sa construim o societate mai solidara, puntea de tranzitie catre un sistem economic sustenabil. Comisia recunoaste faptul ca in ciuda propagarii conceptului in mediul de afaceri, CSR inseamna inca pentru multe companii doar PR sau greenwashing, in timp ce multe companii nu au integrat in activitatile zilnice grija pentru mediul inconjurator, iar altele nu respecta drepturile omului sau standardele de munca de baza.
Companiilor li se cere sa ia
masuri de auto si co-reglementare (la nivel de ramura de activitate), iar statelor nationale sa legifereze aspecte care sunt complementare autoreglementarii asumate de companii. Doar in acest mod se poate crea un mediu in care companiile sa-si asume o auto-reglementare mai semnificativa.Companiilor li se cere sa fie ele insele actorii initiatori ai implementarii CSR. Autoritatile statului trebuie sa joace atat un rol de a sustine aceste initiative (poate prin taieri de taxe si impozite) dar si de a da acele legi care sa contribuie la reglementare, promovand transparenta si tragerea la raspundere a companiilor.
De asemenea Comisia recunoaste ca exista frecvent o discrepanta intre asteptarile cetatenilor si ceea ce ei percep ca fiind comportamentul real al mediului de afaceri. In acest caz, Comunicarea le cere companiilor sa se ridice la nivelul promisiunilor pe care le fac. Informatiilor financiare li se vor adauga altele non-financiare care vor fi necesare pentru a ghida deciziile de investitii.
Companiilor care au peste 1000 de angajati li se cere aproape imperativ, sub rezerva monitorizarii de catre Comisie, sa includa in modul de conducere al afacerilor standardul ISO 26000, iar celelalte companii trebuie sa aplice alte standarde recunoscute international.
Ei bine, aceste recomandari ne fac sa ne adresam intrebari importante privitoare la
cat de pregatite sunt companiile romanesti pentru asemenea demersuri. Stim ca s-au facut pasi importanti - avem cateva companii care isi publica rapoarte de activitate pe CSR dupa standardul GRI, insa eu tind sa vad aceste companii doar ca un manunchi de flori cu care, din pacate, nu se face primavara.
Statul roman va trebui sa-si asume mai serios functia de reglementare, iar expertii de pe piata va trebui, dupa parerea mea, sa iasa din capcana PR/marketing/comunicare, despre care am sustinut si sustin in continuare ca NU sunt CSR in actiune, si, in fine, sa se apuce mai serios de treaba.