Companii responsabile in Romania, studii de caz si know-how despre CSR
Companii responsabile in Romania, studii de caz si know-how despre CSR
Pentru fiecare invitat vezi toate raspunsurile:
Pentru fiecare intrebare vezi toate raspunsurile:
Alexandru Crisan, Presedinte - Centrul Educatia 2000+
Cred ca in Romania suntem abia la inceputul formarii unei “culturi” legate de responsabilitatea sociala a companiilor in privinta educatiei formale, dar mai ales infomale. Desi exista atat bune intentii cat si notabile realizari! Explicatiile unei asemenea stari de fapt – desi complexe - sunt la indemana oricui, cat de cat familiarizat cu acest subiect. Nu ma voi referi aici decat la cateva dintre aceste explicatii.
Companiile “pur” romanesti au in acest moment lucruri mult mai importante de facut, printre acestea, cel mai important fiind sa se impuna si sa se mentina pe o “piata” functionala, dar care, in realitate, este una profund derutanta.
Companiile multinationale incearca mai intai sa inteleaga “originalitatea” pietei romanesti, apoi sa se impuna si sa se mentina cat de bine pot. Timpul tuturor – in loc de a fi folosit, de pilda, pentru CSR - este absorbit de ceea ce as numi confruntarea dura cu o piata ale carei reguli sunt de cele mai multe ori greu de descifrat si de digerat.
Totusi exista o diferenta pe care, in termeni voit ironici, as prezenta-o cam asa: in timp ce o companie romaneasca te-ar intreba “Ce e aceea responsabilitate sociala?”, una multinationala ar veni cu “lectia bine invatata pe alte zari”, dar si cu pachete prefabricate care – uneori – pot sa nu aiba nimic de-a face cu “spatiul mioritic” si nevoile sale educative.
Una peste alta, la modul teoretic, rolul si responsabilitatea sociala ale unei companii ar fi acelea de a reintoarce o parte din profit in fapte de binefacere/caritate sociala. Acesta este elementul de baza, absolut necesar, al relatiei “companie – responsabilitate sociala”. Insa, atunci cand lucrurile devin realmente serioase, ne-am putea astepta la ceva infinit mai mult decat o simpla schimbare de directie pe terenul bugetelor: mai exact, la iesirea companiei din sfera strict financiara a miscarii banilor dintr-o parte in alta, la sfera mult mai tentanta a eticului, a eticii sociale.
In mod ideal, dar – se stie – idealul este departe de realul imediat, ar fi nevoie de companii care – dincolo de simple exercitii de relatii publice sau de promovare a propriei imagini - chiar sa creada ca este nevoie de ele pentru a schimba ceva in lumea in care traim. Companii care chiar sunt interesate sa inteleaga lumea dimprejur si care fac un anumit lucru pentru ca inteleg ca el este important si – cum spune englezul – “it makes a difference”.
Finantele nu sunt departe de etic (dimpotriva, pot si trebuie sa fie parte a eticului), iar corporatii recunoascute in lume au inteles de mult asa ceva.
Personal, visez un sistem de educatie in cadrul si in jurul caruia sa misune companii. Companii care, prin proiectele lor, sa arate ca au si capacitatea si rabdarea de a intelege ce si de ce trebuie schimbat ceva in educatie, unde si de ce trebuie sa se intervina, mai bine zis, unde sunt punctele slabe, unde educatia nu reuseste singura.
Mai mult: visez companii care inteleg ca educatia este “o investitie pe termen lung” (ce tocit suna deja!), si nu o lovitura de teatru sau o bula de sapun care piere o data cu damful focurilor de artificii de la ceremonia de lansare.
Responsabilitatea sociala in educatie – in definitia mea – este cu totul altceva decat vizita, o data pe an, “de Craciun”, la un centru de copii abandonati. Este cu totul altceva decat paginile intregi de ziar cu imagini de copii rubiconzi, aratand cat de frumos se invata cu cele cateva calculatoare donate intr-un sistem mult prea vast si flamand. Sistemul “real” se afla mai adanc si ceva mai departe de cartierul Pipera – Baneasa. Din pacate, mult prea departe ca cineva sa-l mai si vada.
Ciprian Ciucu (blog personal), PR & Marketing Manager - FDSC
In ceea ce priveste rolul / responsabilitatile companiilor in educatia formala, acestea ar trebui sa fie mai active pentru a pune presiune pe Ministerul Educatiei pentru a reforma odata curriculumul national. Elevii, asa cum ies astazi pe portile scolii, nu au competente relevante pentru piata muncii, unde companiile au un rol major.
Situatia este foarte grava in sistemul vocational (scoli de arte si meserii) care reprezinta cca. 60% din sistemul de educatie preuniversitar. Calificarile de baza din productie si servicii (non-academice) se gasesc din ce in ce mai greu in Romania. Nu companiile ar trebui sa faca acest lucru, dar ar putea finanta campaniile de advocacy ale ONG-urilor specializate pe educatie, pentru a pune presiune pentru reformarea curriculumului, deja vechi de peste 10 ani, de pe vremea Ministrului Andrei Marga.
Referitor la educatia non-formala, companiile sunt deja nevoite sa aloce fonduri serioase pentru a compensa carentele educationale ale angajatilor lor, fosti elevi in sistemul formal. Daca ne referim la acest subiect in contextul CSR atunci, evident, ar trebui sa finanteze programele de calificare ale ONG-urilor care identifica si sustin persoanele cu risc de excludere sociala mare: familii sarace din mediul rural si preurban, persoane cu dizabilitati fizice sau mentale, persoane aflate in dificultate, cum sunt mamele care-si cresc singure copii si nu au un venit sigur.
Mihai Coman, Decan - Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii
Problema responsabilitatilor nu se pune in sensul strict, pentru ca exista si alte institutii decat cele cu misiunea sociala educativa: problema rolului implica si alte categorii de institutii si aici numarul partenerilor poate fi mai mare.
Nu trebuie uitat ca fiecare companie desfasoara o activitate educationala implicita prin socializarea angajatilor ei si transmiterea unui sistem de valori si norme - desi concepute pentru viata organizatiei respective, acestea se propaga si catre campul social global. In esenta, companiile ar trebui sa aiba acelasi rol ca orice cetatean responsabil - echilibrul social se mentine prin contributia fiecarui membru al societati, fie el individ sau institutie.
Monica Mocanu, Presedinte - Asociatia Romana de Dezbateri Oratorie si Retorica
Pentru ca au acces la rezultatele unor cercetari nu doar in zona directiilor de piata, ci si a schimbarilor de atitudine/mentalitate, companiile ar putea sa initieze/sustina cu mai multa forta campanii de sensibilizare publica in zone de "avangarda" ale educatiei. Mentionez doar cateva ”teme sensibile”: inegalitatile de sanse, discriminare, implicare civica sau solidaritate sociala. Credibilitatea de care se bucura reprezentantii multor companii ar putea fi de real folos in educarea publicului in general.
Companiile ar putea sa isi foloseasca expertiza si profesionalismul in initierea de solutii si ”lansarea la apa” a unor proiecte-pilot, ”la firul ierbii”, care in timp sa fie transferate spre administrare scolilor sau comunitatilor locale. Si pentru ca ideile bune nu vin intotdeauna de la grupuri cu management performant si de multe ori asociatii putin cunoscute / scoli / persoane private rateaza idei excelente din lipsa capacitatii de punere in practica, investitia in management si know-how ar putea salva multe idei valoroase.
Poti castiga, prin tragere la sorti, un exemplar din cartea "Strategies for the Green Economy", de Joel Makower.
Intra in cea mai mare comunitate de CSR din Romania!
Saptamanal, ne citesc peste 5.000 de specialisti din companii, agentii de comunicare, ONG-uri sau institutii publice.
Asigura-te ca primesti cele mai actuale informatii si cele mai influente analize, studii de caz sau tendinte din domeniul CSR, atat din Romania, cat si din strainatate.