Companii responsabile in Romania, studii de caz si know-how despre CSR
Companii responsabile in Romania, studii de caz si know-how despre CSR
Pentru fiecare invitat vezi toate raspunsurile:
Pentru fiecare intrebare vezi toate raspunsurile:
Cred ca in Romania suntem abia la inceputul formarii unei “culturi” legate de responsabilitatea sociala a companiilor in privinta educatiei formale, dar mai ales infomale. Desi exista atat bune intentii cat si notabile realizari! Explicatiile unei asemenea stari de fapt – desi complexe - sunt la indemana oricui, cat de cat familiarizat cu acest subiect. Nu ma voi referi aici decat la cateva dintre aceste explicatii.
Companiile “pur” romanesti au in acest moment lucruri mult mai importante de facut, printre acestea, cel mai important fiind sa se impuna si sa se mentina pe o “piata” functionala, dar care, in realitate, este una profund derutanta.
Companiile multinationale incearca mai intai sa inteleaga “originalitatea” pietei romanesti, apoi sa se impuna si sa se mentina cat de bine pot. Timpul tuturor – in loc de a fi folosit, de pilda, pentru CSR - este absorbit de ceea ce as numi confruntarea dura cu o piata ale carei reguli sunt de cele mai multe ori greu de descifrat si de digerat.
Totusi exista o diferenta pe care, in termeni voit ironici, as prezenta-o cam asa: in timp ce o companie romaneasca te-ar intreba “Ce e aceea responsabilitate sociala?”, una multinationala ar veni cu “lectia bine invatata pe alte zari”, dar si cu pachete prefabricate care – uneori – pot sa nu aiba nimic de-a face cu “spatiul mioritic” si nevoile sale educative.
Una peste alta, la modul teoretic, rolul si responsabilitatea sociala ale unei companii ar fi acelea de a reintoarce o parte din profit in fapte de binefacere/caritate sociala. Acesta este elementul de baza, absolut necesar, al relatiei “companie – responsabilitate sociala”. Insa, atunci cand lucrurile devin realmente serioase, ne-am putea astepta la ceva infinit mai mult decat o simpla schimbare de directie pe terenul bugetelor: mai exact, la iesirea companiei din sfera strict financiara a miscarii banilor dintr-o parte in alta, la sfera mult mai tentanta a eticului, a eticii sociale.
In mod ideal, dar – se stie – idealul este departe de realul imediat, ar fi nevoie de companii care – dincolo de simple exercitii de relatii publice sau de promovare a propriei imagini - chiar sa creada ca este nevoie de ele pentru a schimba ceva in lumea in care traim. Companii care chiar sunt interesate sa inteleaga lumea dimprejur si care fac un anumit lucru pentru ca inteleg ca el este important si – cum spune englezul – “it makes a difference”.
Finantele nu sunt departe de etic (dimpotriva, pot si trebuie sa fie parte a eticului), iar corporatii recunoascute in lume au inteles de mult asa ceva.
Personal, visez un sistem de educatie in cadrul si in jurul caruia sa misune companii. Companii care, prin proiectele lor, sa arate ca au si capacitatea si rabdarea de a intelege ce si de ce trebuie schimbat ceva in educatie, unde si de ce trebuie sa se intervina, mai bine zis, unde sunt punctele slabe, unde educatia nu reuseste singura.
Mai mult: visez companii care inteleg ca educatia este “o investitie pe termen lung” (ce tocit suna deja!), si nu o lovitura de teatru sau o bula de sapun care piere o data cu damful focurilor de artificii de la ceremonia de lansare.
Responsabilitatea sociala in educatie – in definitia mea – este cu totul altceva decat vizita, o data pe an, “de Craciun”, la un centru de copii abandonati. Este cu totul altceva decat paginile intregi de ziar cu imagini de copii rubiconzi, aratand cat de frumos se invata cu cele cateva calculatoare donate intr-un sistem mult prea vast si flamand. Sistemul “real” se afla mai adanc si ceva mai departe de cartierul Pipera – Baneasa. Din pacate, mult prea departe ca cineva sa-l mai si vada.
Asa cum aratam in raspunsul la prima intrebare, majoritatea proiectelor CSR vin pentru moment din zona unor companii multinationale, cu resurse notabile (Vodafone, Orange, Tuborg etc.). Exemplele de firme romanesti, notabile si ele, sunt cu mult mai putine.
Mai departe, numarul proiectelor educationale este pana in acest moment relativ redus. Reduse sunt si ariile de interventie: burse pentru elevi sau studenti, sprijin acordat unor elevi cu performante deosebite, fie ca este vorba despre copii cu succes in diverse zone ale cunoasterii, fie despre copii talentati in domenii ca arta, ecologie, TIC, educatie antreprenoriala etc. Foarte bune si acestea, fara doar si poate! Nu as vrea sa fiu nedrept, nici critic la acest punct, dar exista, pentru moment, in zona CSR, o anume preferinta pentru temele “soft”, cele care “dau bine la jurnalele de actualitati”.
Prea putine sunt inca interventiile care adreseaza “gaurile negre ale sistemului”: sutele, poate miile de scoli care se darama peste copii, sustinerea copiilor din zone extrem de defavorizate, comunitatile rurale ascunse de lume – departe de sediile luxoase si de resedintele de judet ceva mai prafuite, comunitatile de romi, situatiile in care copiii nu ajung la scoala din lipsa transportului scolar, copiii cu parinti plecati la munca in strainatate si multe, multe altele care “nu ar arata deloc bine la televizor”. Si care arata o Romanie inca mult departe de Uniunea Europeana. Pe cand deci proiecte vizand ceea ce deseori numim cu obida “Romania profunda”?
In ce ma priveste, conduc Grupul Educatia 2000+, care cuprinde doua entitati. Prima este un ONG – Centrul Educatia 2000+ - binecunoscut in tara pentru proiectele sale din zone defavorizate (ca acelea amintite mai sus), dar si pentru lansarea conceptului de “reforma la firul ierbii”. In esenta, conceptul se refera exact la faptul ca schimbare in educatie exista doar in masura in care aceasta are loc la baza sistemului, in “scoala reala”, cu “elevii reali”. Braduri ca “A doua sansa”, “Impreuna pentru o comunitate mai buna”, dar si multe altele elaborate de-a lungul anilor fie au fost preluate de sistemul national (a se vedea intregul concept al educatiei copiilor in comunitatile cu romi), fie de alte organizatii ale societatii civile.
A doua entitate este firma romano-britanica Educatia 2000+ Consulting care ofera servicii de consultanta educationala in zona politicilor si programelor de educatie formala si informala (pentru toate varstele). Lucram mult in Romania si in lume... asa ca avem ocazia sa vedem multe, si bune si rele.
Ce putem oferi? Ceea ce am si oferit deja unor firme prestigioase in domeniul CSR – Discovery Channel, Starbuck etc: consultanta in domeniul identificarii celor mai interesante nise pentru interventia acestor firme in proiecte de CSR, in educatia din Romania. Apoi oferim consultanta pentru elaborarea si implementarea unor proiecte de succes si sustenabile.
Poti castiga, prin tragere la sorti, un exemplar din cartea "Strategies for the Green Economy", de Joel Makower.
Intra in cea mai mare comunitate de CSR din Romania!
Saptamanal, ne citesc peste 5.000 de specialisti din companii, agentii de comunicare, ONG-uri sau institutii publice.
Asigura-te ca primesti cele mai actuale informatii si cele mai influente analize, studii de caz sau tendinte din domeniul CSR, atat din Romania, cat si din strainatate.
